Fiecare ecran e făcut pentru un telefon ținut într-o mână, în plin serviciu — butoane mari, câte o întrebare, nimic de învățat. Cine știe să folosească un telefon poate folosi Stokd din prima tură.
Inventarul îți dă câte un produs: destul sau pe terminate? O cifră doar când contează. Sarcinile sunt carduri de glisat sau o listă de bifat — cum preferă fiecare, ținut minte pe fiecare telefon. Nimeni nu citește vreun manual, pentru că n-ar avea ce să scrie în el.

Zile libere, schimbări de tură, rețete, ce s-a terminat — ating microfonul și spun, în limba lor. Tu decizi în continuare; doar că nu mai ești biroul de informații. Iar un angajat nou e la o propoziție distanță.
Proprietar / managerAngajați noi
Trimite o invitație lui Sam, noul nostru ajutor de bucătărie.
Uite o invitație pentru Sam — trimite-o cum vrei.
Pentru Sam. Intră cu codul, apoi îi setezi rolul și programul din Echipă.
PersonalZile libere
Duminică nu pot — e ziua fiicei mele.
Cere duminica liberă — cu ziua de naștere ca motiv.
Fiecare tură, fiecare pauză, fiecare aprobare — pe propriul ecran, nu într-un tabel pe care nu l-au văzut niciodată. Când săptămâna e aprobată, primesc o notificare. Dacă o oră e corectată vreodată, văd cum a fost înainte și cum e acum, la minut. Cine rămâne peste program e întrebat de motiv la ușă, așa că orele suplimentare vin explicate, nu contestate. Aici încrederea nu e o promisiune; e pur și simplu transparență.

Îi inviți cu un link. Pe iPhone deschide aplicația gratuită din App Store; pe Android ajunge pe ecranul principal direct din link — telefon nou sau vechi. Notificările apar unde se uită oricum. Nimic de cumpărat, nimic de configurat, nicio tabletă comună care se umple de grăsime lângă pass.
Zece sarcini adăugate înseamnă un singur mesaj, nu zece vibrații. Un memento înainte să înceapă tura, o atenționare doar când ceva chiar e restant și vești bune, la fel — „Ore aprobate, 8 h, gata pentru salarizare.” O aplicație care nu dă alarme false e o aplicație pe care oamenii n-o pun pe silențios.
Când apare o săptămână nouă, fiecare își vede turele și răspunde înainte să ponteze intrarea: confirmă tot dintr-o atingere sau atinge ziua în care nu poate și spune de ce. Tu vezi răspunsurile și cererile într-un singur loc, nu împrăștiate prin grupul de chat — iar o zi în care cineva nu poate iese la iveală luni, nu cu zece minute înainte de tură.
La fel și cu schimburile. Ceri să începi vineri la cinci, când cineva e deja programat de la cinci și un sfert, iar Stokd îți spune cine — apoi se oferă să-i ceară un schimb. Colegul spune da pe telefonul lui, tu aprobi, iar cele două ture se schimbă între ei doar pentru săptămâna aceea. Suprapunerea e prinsă când se face cererea, nu când apar doi oameni la lucru.

O bară în partea de sus a fiecărui ecran. Atingi microfonul și spui — în engleză, poloneză, urdu, română sau în alte vreo 75 de limbi — iar asistentul răspunde din propriile tale ghiduri, trimite managerului o schimbare de program spre aprobare, adaugă pe lista de cumpărături ce s-a terminat sau transmite o notiță. Răspunde în limba în care a fost întrebat.
Vezi-l pe pagina principală →Cu opt minute mai devreme. Pontajul pornește; programul știa deja că vine.
Cuptoare, temperaturi, chiuvete pentru mâini. Două minute, totul înregistrat pe numele lui.
Scanează fiecare bax cum coboară din dubă. Ce s-a comandat se bifează singur, iar baxul care n-a venit rămâne pe comandă.
Frigiderul din față în patru minute — aproape numai atingeri pe verde. Duminică, telefonul îi spune că săptămâna e aprobată.